Deși este o zonă mică situată în colțul nordic al țării, Bucovina impresionează prin diversitatea moștenirii sale culturale. Bucovina nu se remarcă prin cantitate, ci prin diversitate și atenția deosebită în păstrarea obiceiurilor și meșteșugurilor. Bucovina a fost locuită de români încă din cele mai vechi timpuri, făcând parte mai târziu, în Evul Mediu, din voievodatul Moldovei.
În anul 1775, regiunea a fost anexată de Imperiul Habsburgic, iar în 1849 a devenit oficial Ducatul Bucovinei, parte a Imperiului Habsburgic. Odată cu Marea Unire din 1918, Bucovina s-a alăturat celorlalte provincii românești, formând România Mare. După cel de-al Doilea Război Mondial, partea de nord a regiunii a fost ocupată de Uniunea Sovietică, iar în urma destrămării Uniunii Sovietice, a ajuns să facă parte din Ucraina.
Denumirea „Bucovina” ca nume propriu a fost oficial introdusă în 1775, odată cu anexarea regiunii de către Imperiul Habsburgic. În trecut, s-au folosit pentru scurt timp și alte nume, cum ar fi Arboroasa, Plonina sau Cordun. „Bucovina” poate fi tradusă ca „Țara fagilor”, deoarece provine din cuvântul slav „buk” și a sufixelor slave „-ov” și „-ina”. Astfel termenul „Bucovina” se poate traduce prin „Țara fagilor”. La 30 martie 1392, domnul Moldovei Roman I Mușat dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate situate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…” folosind termenul „bucovina” în sensul pădurii de fagi pentru prima dată.
Un simbol important al regiunii este cămașa cu altiță, un articol vestimentar reprezentativ pentru tradiția populară românească. Această cămașă, întâlnită nu doar în Bucovina, ci și în alte părți ale României este apreciată pentru frumusețea sa, dar și pentru simbolismul adânc înrădăcinat în cultura română. Costumul popular este strâns legat de viața socială și a evoluat de-a lungul timpului, devenind tot mai sofisticat. El a crescut din punct de vedere practic și estetic de la forme simple, la forme mai complexe.
O moștenire artistică valoroasă, influențată de istorie, este demonstrată prin modele brodate, culori selectate cu atenție și simboluri transmise din generație în generație. Deoarece unele articole de îmbrăcăminte s-au păstrat din Antichitate până astăzi, costumele noastre tradiționale seamănă cu figurile sculptate pe Columna lui Traian și pe monumentul de la Adamclisi. Prin urmare, portul popular nu este doar o piesă de îmbrăcăminte este, de asemenea, un simbol al identității noastre.
cămașacualtiță.ro 