Femeile au păstrat mesajele și puterile primelor semne; le-au țesut, le-au cusut și le-au purtat. Semnele primordiale erau alfabetul folosit de oameni pentru a exprima mesaje pentru Cer. Idolii au fost concepuți de către oameni ca intermediari sacri, entități menite să faciliteze conexiunea dintre pământ și divinitate. Aceștia aveau roluri distincte, stabilite în funcție de semnele ce le erau atribuite, servind drept punți între lumea terestră și cea celestă.
Atotdăruitoarea veghea asupra nașterii, vieții și morții, fiind împodobită cu zigzaguri, linii paralele și volute; Dăruitoarea-de-pâine era împodobită cu romburi, linii și hașuri, promitea îndestularea; Zeița-Pește, împodobită cu meandre, avea menirea de a stăpâni tumultul apelor; Zeița-Fluture Se ocupa de regenerare și transformare, fiind împodobită cu volute și spirale; Zeița-Pasăre Ghida sufletele spre cer, purtând, în mod firesc, simbolul coloanei. De asemenea, era considerată ocrotitoarea torsului și a țesutului.
Coloana marchează înălțarea spre Cer. Coloana romboidală, în zig-zag, este semnul legăturii între Cer și Pământ. Este posibil ca acest zigzag să simbolizeze fulgerul, prin care Cerul i-a oferit omului Focul. De asemenea, cele două zigzaguri așezate față în față pot fi interpretate ca reprezentări ale unor scări: una destinată ascensiunii către Cer, iar cealaltă coborârii spre Pământ. Astfel, prin intermediul coloanei, omul nu mai este izolat, ci devine capabil să comunice cu întregul Univers.
Rombul evidențiază asigurarea hranei și fertilitatea solului pentru primii agricultori, ce reprezentau aspecte esențiale ale existenței. Aceste concepte au fost simbolizate prin romb, un semn sacru al rodniciei pământului. Acest simbol a ocupat un loc central în compozițiile grafice, fiind îmbogățit cu romburi concentrice, ce sugerau pământul purtător de semințe în procesul de germinare. De asemenea, rombul era adesea umplut cu hașuri alcătuite din linii oblice sau orizontale, amplificând astfel complexitatea și semnificația sa.
Segmentele simbolizează mulțimea: 2 linii identice redau puterea perechii; 3 linii paralele simbolizează nașterea, cunoașterea de sine și moartea, principalele 3 etape ale vieții; 4 linii înseamnă abundență.
Spirala simbolizează energia primordială, forța regenerativă și mișcarea universală, prezentă atât în cosmos, cât și în ființa umană. Datorită utilizării sale complexe și variate, cultura Cucuteni rămâne unică în ceea ce privește valorificarea motivului spiralei. Spirala plană, cu volute multiple, împletite armonios într-un lanț continuu, a fost preluată și adaptată de femeile din cultura Vădastra, care au transpus acest element decorativ în arta țesutului. În acest proces, liniile curbe au evoluat în spirale unghiulare, fiind integrate atât în textile, cât și în reprezentările sacre, precum figurile Zeiței-Pasăre.
Cercul reprezintă un simbol al regenerării și al mișcării continue, fără început și fără sfârșit. În special în perioada Pre-Cucuteni, acest motiv a fost utilizat frecvent sub forma cercurilor concentrice, fiind asociat cu ideea de reînnoire și cu simbolistica solară. Descoperiri recente au evidențiat un aspect inedit al culturii Cucuteni: comunitățile își abandonau periodic așezările, le incendiau și le reconstruiau de la temelie, repetând acest ritual aproximativ la fiecare 100 de ani. De asemenea, prezența a două cercuri concentrice, delimitate prin hașuri, sugerează faptul că regenerarea este posibilă doar în prezența apei. Cercul, alături de spirale, volute și alte linii curbe, era considerat un simbol ceresc, ilustrând influența divină asupra vieții.[1]
[1] Compendiu, Ioana Corduneanu, Cămașa de Bucovina, pp. 26-27.
cămașacualtiță.ro 