Ce este altița? Originea cămășii cu altiță
Cămașa cu altiță este o piesă vestimentară tradițională a femeilor din România, cu rădăcini ce datează din perioada dacică. Primele reprezentări ale acestui tip de îmbrăcăminte apar pe Columna lui Traian, unde femeile dace sunt ilustrate purtând cămăși lungi, strânse în talie și decorate la mâneci. De-a lungul timpului, cele mai apreciate cămăși cu altiță au fost cele din Bucovina.
Altița este una dintre cele mai importante componente ale cămășii tradiționale românești, fiind o broderie amplasată pe partea superioară a mânecii, în zona umărului. Acest element distinctiv se regăsește în special în cămășile din Muntenia, Oltenia, Moldova și Bucovina, dar și în alte regiuni ale țării.
Altița este separată de restul decorului de pe mânecă printr-o zonă numită „încreț”, care delimitează clar structura broderiei.
Modelele cusute pe altiță nu sunt aleatorii, ci transmit mesaje legate de identitatea purtătoarei, statutul social sau credințele populare. Se regăsesc motive geometrice, florale și astrale, fiecare având o semnificație aparte. Altița se cosea manual, cu fire de bumbac, lână sau mătase, folosind culori tradiționale precum negru, roșu, galben, albastru sau verde, fiecare având o simbolistică aparte.
Redescoperire și modernizare
Deși este un element tradițional, cămașa cu altiță a evoluat, dar a păstrat elementele esențiale, devenind un simbol al identității culturale românești. În ultimii ani, aceasta a devenit un element de inspirație pentru designeri.
Cămașa cu altiță este compusă din trei elemente principale:
Simbolistica broderiei
- Soarele și stelele – simboluri ale energiei vitale și protecției divine.
- Crucea și rombul – semne ale echilibrului și credinței.
- Spicul de grâu – expresie a fertilității și prosperității.
