Cromatica

Până la apariția coloranților industriali, sătencele foloseau vopsitul vegetal obținut, după cum îi spune numele, din fierberea frunzelor, florilor și a cojilor, fiind adăugat oțet, sare, piatră acră, calaican, zeamă de varză. Din punct de vedere cromatic, printre cele mai importante culori se numără:

Negrul se obține prin fierberea cojii de arin în combinație cu calaicanul, iar negrul brun se obține prin fierberea cojii de nucă verde. Acesta simbolizează belșugul și fertilitatea, fiind asociat cu pământul roditor și totodată broderiile cu această nuanță sunt destinate femeilor în vârstă. 

Cafeniul se obținea prin amestecul unei cantități mai mici de coajă de nucă cu zeamă de varză sau funingine amestecată cu oțet.

Vânătul se crea prin fierberea argăselii, ceea ce se obținea printr-un amestec  de coajă de mesteacăn, tărâțe de grâu și care se adaugă sare sau calaican. 

Albastru se obține din flori de liliac, brândușe de toamnă, viorele de pădure, culese și plămădite, ce se fierb și se amestecă cu „usuc”, grăsime de pe lâna oii, cu calaican și usturoi. Este asociat cu o culoare de doliu pentru cei dragi ce pleacă în ceruri.^[1]

Galbenul se prepară prin fierberea „laptelui cucului” , plantă care crește pe costișe, în combinație cu calaican. Culoarea galben, în toate nuanțele sale, inclusiv ocru și portocaliu palid, era folosită în mod strict pentru încrețul iilor. Spre deosebire de alte părți ale iei, care au permis de-a lungul timpului accente de alte culori și motive noi, încrețul a rămas neschimbat, păstrându-și nuanțele de galben ca un element tradițional intact. Deși în cazul încrețului decorativ sau al subaltiței, specifice iilor din Bucovina, s-au adăugat și accente de alte culori, fondul principal rămânând galben.

Roșu-deschis se obține prin fierberea cojii de măr pădureț, iar în momentul în care se adaugă cenușă, calaican sau piatră acră, se obțin nuanțe mai închise. Altițele roșii cu cusături foarte fine erau purtate de mirese în ziua nunții, totodată variația de roșu-ocru îmbinat cu negru era purtată de generațiile tinere.

Bej se obține din frunze de ceapă ori din ceai rusesc, în același timp este culoarea vârstelor mijlocii, alături de liliachiul, galbenul stins, verdele și cafeniul.^[2] [3]