În Moldova, costumele tradiționale au fost caracterizate prin prezența râurilor costisați, chezuri sau piezuri, adică a râurilor oblici. În sudul țării, s-au întâlnit râuri dispuse în șiruri verticale, fie subtile și numeroase, cum este cazul regiunilor Râmnic și Ilfov, fie râuri impunătoare, formate din motive mari și late, specifice regiunii Muscel, unde denumirile acestora erau „codri” sau „șerpeasca”.
Pe ambele maluri ale Oltului și în Oltenia, au fost preferate râurile „înfurcate”, ce semănau cu ramuri (furci) ce porneau dintr-un ax de simetrie numit „cosoi”. În județul Gorj, a apărut un tip distinct de râuri, denumit „săbiate”, unde cosoiul dispare și ramurile devin benzi evidente ce se întâlnesc în centrul mânecii, formând un unghi.
După ce încrețul și-a pierdut rolul funcțional inițial, acesta a fost păstrat ca bandă decorativă, devenind o componentă esențială în structura mânecii, cunoscută sub denumirea de subaltiță. Totuși, există excepții, cum sunt iile mai recente din Muscel și Prahova, unde râurii pornesc direct din altița, repetând aceleași motive decorative. O altă excepție o reprezintă iile din perioada 1900, din zona Văii Oltului, unde întreaga mânecă este acoperită cu o broderie fină, denumită „tabla”. În aceleași perioade, iile din sudul țării s-au îmbogățit cu fluturi (paiete) și fir metalic, iar în Bucovina, mărgelele au fost utilizate în mod preponderent pentru a înfrumuseța încrețul, dar au apărut și pe altițe, în anumite cazuri.
cămașacualtiță.ro 