Punctele de cusătură

Realizarea costumului popular românesc presupune stăpânirea unor cunoștințe tehnice fundamentale, esențiale pentru păstrarea autenticității. Croiala cămășii, tehnicile de broderie și materialele utilizate sunt aspecte vitale în confecționarea unei piese vestimentare care depășește simpla funcționalitate, fiind un simbol al identității culturale. Cusătura românească se remarcă printr-o complexitate aparte, necesitând dexteritate și atenție la detalii. În procesul de învățare, se pornește de la punctele de bază, precum punctul înaintea acului, tighelul și crucea.

„Punctele executate pe suprafața materialului erau, de regulă, punctul în cruce, punctul bărbătesc, punctul oblic, cusutul peste fire, lănțișorul, jumătățile de cruci, cusătura peste încreț. La acestea se adăugau cusăturile cu fir metalic, cu fluturi fixați printr-o mărgică colorata sau cu mărgele fixate, fiecare separat, la o distanță de două, trei fire ori, înșirate pe ață, câte două, trei, patru mărgele, luând cu acul și două, trei fire de țesătură. La terminația mânecilor, pe muchia pânzei, se cosea ciurelul.”^[1]

Punctul înaintea acului este cel mai simplu, dar și cel mai important, pe baza lui realizându-se tighelul și punctul bătrânesc, are forma unei linii orizontale, întreruptă. Se realizează în felul următor: se scoate acul într-un punct anumit, se pășește peste 4 fire orizontal, așa apare prima orizontală, se înfige acul și se scoate pe dos, peste alte 4 fire. Se procedează în felul explicat, căpătând un șir de orizontale unde dosul este identic cu fața.

Tighelul se executa cu fire numărate. Este cusătura formată dintr-o însușire de orizontale fără interval între ele. Punctul se coase astfel: se iau trei-patru fire pe ac, se înfige acul înapoi, adică unde s-a înfipt initial și se scoate iar peste trei-patru fire, se înfige din dou în spate și așa mai departe.

Lănțișorul este punctul rotund care se aseamănă cu zala unui lanț. După ce s-a scos firul într-un punct oarecare se înfige din nou acul în același loc, cu firul mai la dreapta, lăsându-se o mică buclă prin care trece acul și se scoate orizontal peste câteva fire având grijă ca firul să rămână tot în spatele acului sub formă de buclă. Lănțișorul se folosește de obicei pentru umpluturi, cu firul metalic, la toate cămășile țării. Se lucrează intercalat, între galoanele altiței și întrebuințează pentru completarea și înfrumusețarea motivelor ornamentale.^[2]

Crucea este punctul care se folosește cel mai mult în ornamentarea iilor și cămășilor bărbătești. Se lucrează în două feluri: se lucrează un rând de linii oblice de la stânga la dreapta, se completează cu al doilea rând de linii oblice care se cos, de data aceasta, de la dreapta spre stânga, formându-se crucea. Pe dos apar linii verticale. Sau se lucrează în același timp liniile oblice de la stânga spre dreapta și invers, astfel încât pe dos apar două linii paralele.^[3]

Încrețul este ornamentul care se lucrează sub altiță la ia cu altiță încreț și râuri. Acest punct se realizează pe baza punctului înaintea acului, cusătura făcându-se vertical, față de poziția lui orizontală, și conform modelului. Pe măsură ce un rând de linii au fost cusute, a-cestea se strâng ușor, ceea ce face ca pânza necusută să iasă în relief, astfel ieșind modelul la iveală. Încrețul se lucrează cu galben, crem ori cu alb și numai în motive geometrice. Punctul se lucrează în așa fel încât pe fața pânzei apar orizontale, iar pe dos verticale. Acesta este totodată specific altiței cămășilor din Bucovina.^[4]